Liderul de proiect (LP1) este Universitatea „Alexandru Ioan Cuza‟ din Iași iar structurile din cadrul acesteia în care se implementează sunt: Facultatea de Biologie, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Acvacultură și Ecologie Acvatică și Stațiunea de Cercetare Științifică și Practică studențească ”Vasile Băcăuanu” Ștefănești iar partenerul de proiect (PP1) este Universitatea de Stat din Moldova.
Facultatea de Biologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi reprezintă una dintre cele mai vechi şi prestigioase instituţii de profil din România, cu o tradiţie solidă în formarea specialiştilor din domeniile biologiei fundamentale şi aplicate.
Structurată pe departamente moderne şi dotată cu laboratoare performante, facultatea oferă programe de studii care acoperă domenii precum biologie celulară şi moleculară, ecologie, genetică, microbiologie, zoologie, botanică şi biologie mediului.
Activitatea de cercetare este susţinută prin proiecte naţionale şi internaţionale, prin centre de excelenţă şi prin colaborări cu institute de profil, reflectând orientarea sa către inovare şi interdisciplinaritate. Studenţii beneficiază de stagii practice în laboratoare, rezervaţii naturale, stațiuni de cercetare, ceea ce întăreşte componenta aplicativă a formării academice.
Facultatea promovează educaţia continuă şi mobilitatea internaţională, facilitând participarea studenţilor şi cadrelor didactice la programe Erasmus şi la parteneriate academice europene.
Prin îmbinarea tradiţiei cu cercetarea de frontieră, facultatea îşi menţine rolul esenţial în formarea specialiştilor capabili să răspundă provocărilor actuale din ştiinţele bioloogice.
Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Acvacultură și Ecologie Acvatică Iași își are originea în 1940, odată cu înființarea Institutului de Cercetări Piscicole și a laboratorului de la Păstrăvăria Tarcău-Bicaz, dedicat studiului ihtiofaunei din apele curgătoare și lacustre ale Moldovei și estului Transilvaniei.
A doua etapă se conturează în 1962, prin transferul la Iași și orientarea cercetărilor către speciile ciprinicole, concomitent cu dezvoltarea bazei experimentale de la Podu Iloaiei.
În 1981 se constituie Stațiunea de Cercetare și Producție Piscicolă Podu Iloaiei ca unitate autonomă, iar în 1986 laboratoarele și o parte din patrimoniul piscicol sunt relocate pe amplasamentul actual. După 1990, unitatea devine S.C. ACVARES S.A., cu activități de producție, comerț și cercetare, sub coordonarea științifică a ASAS.
În 1999 are loc reorganizarea companiei, rezultând actuala stațiune de cercetare, iar în 2003, în urma Legii 33/2002, aceasta este preluată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Stațiunea este situată la confluența râurilor Nicolina și Ezăreni, cu acces din șoseaua Iași–Ciurea.
Profilul său este științifico-didactic, cu direcții de cercetare axate pe conservarea calității mediului acvatic, optimizarea tehnologiilor piscicole, formularea furajelor avansate, patologia peștilor, reproducerea controlată și sistemele intensive și recirculante de creștere.
Instituția oferă suport academic pentru studenți, desfășoară stagii practice și produce material biologic (larve, puiet, pește pentru consum) pentru fermele piscicole din nord-estul țării. Infrastructura include laboratoare, bibliotecă, stația de reproducere (2800 m²), unitate de fabricare a furajelor și o biobază cu opt heleșteie alimentate din Acumularea Ezăreni, populate cu specii valoroase (crap, șalău, știucă, somn, biban).
Stațiunea operează și un sistem recirculant dedicat creșterii sturionilor, dotat cu bazine de testare și creștere, filtrare mecanică și biologică, instalații UV, monitorizare automată a calității apei și generator de siguranță. Hala de incubație și reproducere este structurată în trei module funcționale: stația de reproducere și creștere a puietului, zona reproducătorilor și spațiul de aclimatizare și producție.
Staţiunea de Cercetare Ştiinţifică şi Practică Studenţească „Vasile Băcăuanu” din Ştefăneşti (Botoşani) ocupă o suprafaţă de 21.565 m² în intravilanul oraşului. Istoricul sitului este asociat cu personalităţi ale începutului de secol XX, precum Take Ionescu şi Dimitrie Cordescu, al cărui conac se păstrează încă, deşi necesită restaurări. După al Doilea Război Mondial, conacul a fost preluat de autorităţile comuniste şi transformat în sediu CAP până la desfiinţarea acestuia în 1989.
În 2007, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a achiziţionat ansamblul, reconvertindu-l într-o staţiune destinată activităţilor de practică şi cercetare. Infrastructura actuală include clădirea principală aflată în restaurare, trei anexe, o plantaţie pomicolă şi două heleştee.
Staţiunea urmăreşte înfiinţarea unui Centru de transfer de expertiză dedicat managementului biodiversităţii în bazinul mijlociu al Prutului, care va derula activităţi de informare, formare şi specializare susţinute de cadre universitare de la UAIC
